luni, 19 ianuarie 2015

Povesti cu aroma de cafea
Sunt o mare cafengioaica si nu concep sa incep o zi fara o ceasca de cafea.Si asta pentru ca, in toate amintirile mele, totul a inceput in jurul unei cesti de cafea.
Aveam vreo cativa ani cand, din bratele mamei am vazut prima ceasca cu cafea aburinda.Eram in curtea nasei mele de botez, la o masa.Priveam caimacul care broda ceasca de portelan si trageam cu nesat aroma.Mamei i se varsa ca prin farmec cescuta in farfurioara, iar eu imi inmuiam varful degetului si gustam cu placere.Si stiu ca se povestea mult si se radea, asa ca de atunci am ramas cu ideea ca o cafea este preambulul unor povesti, ca o ceasca de cafea are puterea magica de a face oamenii sa vorbeasca.
In anii gri ai comunismului aveam sa simt mai mereu mirosul acela fad de "nechezol", un inlocuitor de cafea, pe care parintii mei si prietenii lor il foloseau pentru ca nu aveau incotro.Dar cateodata, ca prin farmec in casa aparea cafeaua de peste hotare, obtinuta "pe sub mana" si in mare secret.Si uite asa, aveam sa aflu eu pentru prima oara de Alvorada.Intr-o epoca intunecata, fara programe la televizor si cu restrictie la lumina, intr-o bucatarie a unui oras de provincie, la o masa se radea si se spuneau povesti.Iar ibricul de pe aragaz scotea miresme dumnezeiesti.Pachetul acela auriu venise ilegal in Romania.Carmen, prietena mamei urcase scarile in graba si il fluturase victorioasa.Se trageau scaune, se radea, iar maica-mea scotea din dulapul secret un alt clandestin, pachetul cu tigarete Kent.Ca prin farmec bucataria se umplea de oameni, de rasete, de glume interzise...si energia din jur arata ca orice loc poate fi insufletit daca exista bucurie si prieteni.
Si mai tin minte cafeaua adusa de Nea Sorofin din indepartata Sirie, pe ale carei santiere lucra.Se intorcea cu cafea, cu vederi din acelea pe care daca le miscai o femeie iti zambea, cu carpete orientale si ciocolata.Si unul din acele pachete de cafea aveam sa-l vad in mana doctoritei care-l ingrijise pe bunicul.In cabinetul ei mama asculta un diagnostic, in timp ce eu priveam electrizata unghiile rosii care framantau pachetul.
Si mai tin minte si cutiuta aceea de tabla cu ness Amigo, cea mai draga desfatare.Mama avea un set superb de portelan in care se bea Amigo.O ceasca inalta si dantelata, in care punea cu generozitate o lingura de cafea facuta crema si apoi turna apa fierbinte.Si bunatatea aceea de cafea colinda apoi jumatate de oras, catre coaforul unde se intalnea cu prietenele.Tin minte cum atmosfera se insufletea la vederea cutiei.Si in zgomotul de uscatoare de par, in mirosul de solutie de permanent si oja, parea ca sclava Izaura canta o melodie carioca, de pe un taram despre care nu stii de-i vis ori realitate.Tanti Fani coafeza cu vocea ei de trombon decreta adunarea, iar maica-mea era ca o regina.Si in fata cestilor aburinde se vorbea despre soti necredinciosi, despre telenovele locale cu o forta si-o determinare pe care doar o lingura de cofeina adevarata ti-o pot da.Si in toata acea mare de femei ma vad astazi pe mine, o fetita intr-o rochita rosie care sorbea povesti.
Imediat dupa revolutie aveam sa ma indragostesc de alte si alte marci de cafea, toate asociate cu amintiri.Pachetul albastru de Tchibo primit de o colega de facultate si facut cafea pe resoul din caminul studentesc, prima cafea Illy bauta undeva la granita dintre Italia si Franta in zorii unei zile, prima cafea la ibric bauta in vama Nadlac, dupa luni de zile de espresso, cafea care avea sa-mi dea clar sentimentul ca sunt Acasa.
Si in fiecare dimineata cand imi asez ibricul pe aragaz, cand deschid capacul borcanului de cafea...stiu ca marile povesti, marile prietenii, marile povesti de dragoste si marile zile au inceput, fara umbra de dubiu, in jurul unei cesti de cafea.Si in fiecare loc pe care l-am vizitat, am cerut o ceasca de cafea locala, ca sa inteleg magia care vorbeste despre oameni, locuri si legende.
Pentru ca aburul cafelei relaxeaza simturile, uneste gandurile si are puterea de a te face sa calatoresti in adancul fiintei tale ani lumina.O dimineata minunata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu